Cursul este sustinut de fotograful Simion Buia, din imagine!

Duminica am fost la Muzeul Satului din Bucuresti. O locatie perfecta, cu alei lungi pe care sunt insirate case interesante, de pe vremuri, din carpici sau lemn, cu prispa si pridvor, dar si multe pisici blande care asteapta sa fie… fotografiate! Sau mai degraba mangaiate? Exista chiar si o moara, neintalnita de Don Quijote.

Cursul a inceput cu familiarizarea unui nou tip de aparat si sistem, numit Mirrorless. In ultimii ani trend-ul ascendent al aparatelor foto Mirrorless a facut ca foarte multi fotografi amatori si pro deopotriva, care pana nu demult detineau aparate DSLR, sa se mute pe sistemul ultramodern si portabil, numit Mirrorless, adica un aparat la fel de complex si „serios” precum un DSLR, dar mult mai usor si manevrabil intrucat nu mai are incorporata pentaprisma si oglinda, vizualizarea facandu-se printr-un viewfinder electronic sau display – functie de model.

La acest curs am ales camerele foto Sony Nex cu obiectivul de Kit 18-55 mm si Superangularul de 16mm cu F2.8.

Fiecare cursant a primit un asemenea aparat pe care l-a putut exploata pe parcursul celor 2 ore. Mentionez ca echipamentul foto utilizat de cursanti este pus la dispozitie gratuit, Academia de Fotografie avandu-l ca partener educational pe Sony Romania.

Incepem: scoatem aparatul din husa, montam parasolarul (cine are), curatam lentila, introducem cardul de memorie in aparat, apasam pe ON.

Vremea a fost perfecta, un soare generos dar cu dinti! Mai putin benefica pentru cursantii frigurosi, cativa dintre ei au ramas in pat, sub plapuma…

Inainte de a pune aparatul la ochi facem primele setari.

Incepem cu lumina. Cum e lumina? Puternica! Ce face soarele? Ne orbeste.

Buuun, pe cale de consecinta setam sensibilitatea aparatului, denumita ISO, la…?

ISO 100!

Zis si facut!

Mergem mai departe: ce avem noi in Muzeul Satului? Nenumarate case, vechi de cand lumea, o arhitectura aparte. Ei bine, ar trebui sa ne facem acum o idee despre cum vrem sa (re)prezentam in fotografie aceste case?

Poate alb-negru?

Se pare insa ca bucuria unui cer senin si a poftei de joaca a pus stapanire pe moment, copiii alergand si fotografiind „din mers”!

Am inceput lectia cu cateva notiuni importante: profunzimea de camp, distanta focala, focusarea, diafragma…

„Mamma Mia, cate chestii sunt de retinut” – au exclamat copiii, plimbandu-si degetele alert prin meniul aparatului pentru a seta programul A – de la Aperture.

In fotografie apertura (sau deschiderea diafragmei / aperture ) se refera la dimensiunea orificiului prin care lumina ajunge pe film / senzor.

Numarul F (f number) este o unitate de masura care identifica uniform deschiderea diafragmei pe obiective foto. Acesta se calculeaza prin impartirea diametrului orificiului de intrare a luminii la distanta focala a obiectivului.

Am inceput sa experimentam, setand diafragma la diferite valori, intelegand astfel mai bine cum functioneaza profunzimea de camp. Insa orice modificare a diafragmei necesita ajustarea timpului de expunere, si totul a devenit cam „de neinteles”, in plus ne-au inghetat degetele pe declansator.

Am simtit nevoia sa ne mai dezghetam, si iata-ne intrati la un ceai cald, o excelenta placinta cu mere si un calorifer fierbinte! Exclamam de bucurie!

Ne-am simtit bine, am discutat despre lectiile trecute, despre fotografia de portret, despre aparatul NEX care a le-a placut foarte mult mai ales cursantelor mai mari, Eleni si Alexandra, care au experimentat cu zoom-ul, cam asa:

Copiii din grupa mica intre timp au iesit afara sa se zbenguie, iar cand m-am dus sa vad ce fac am zarit-o pe Martha asezata confortabil intr-o cuva de lemn facandu-si un Selfy! M-a pufnit rasul!

Intre timp Vlad si Calin au trecut la programul S – de la Speed, experimentand cu prioritatea de timp. Am setat apertura la F8 si ne-am jucat cu timpul de expunere pana am obtinut rezultatul dorit, „oprind” timpul!

Sau asa!

Apoi am dat frau liber imaginatiei, am vorbit despre compozitie si cum poate fi fotografiat un obiect/subiect din perspective diferite, obtinand astfel imagini cu totul aparte. Si astfel s-a ajuns ca unii copii sa devina „creativi”, urcandu-se pe gard, sprijinindu-se de copac.

„Die Vogelperspektive” – se numeste in germana; „à vue d’oiseau” – in franceza.

Domnisoara Eleni – care de altfel canta intr-un Band la chitara bas –  s-a intins pe o banca, fotografiind dintr-o pozitie usor stranie in timp ce in casti asculta Rock!

Ca apoi sa-si regandeasca conceptul fotografic, pregatindu-se sa faca o imagine in „3D” – am pus ghilimele!

Ne-am distrat bine, dar am si invatat sa fotografiem, mai bine!

Urmatoarea lectie va fi despre filmarea cu aparatul foto. Iesim in Gradina Botanica!

Daca doriti sa va inscrieti la acest Curs de fotografie pentru copii, apasati butonul: Formular Inscriere, sau sunati la 0763 654 920 si vorbiti direct cu trainerul, fotograful Simion Buia.

À bientôt, j’espère!