Fotograful se presupune ca este un om cult, citit, rafinat, numai astfel poate sesiza cu umor si/sau contradictie amanuntele vizuale necesare a fi inregistrate pe card, pe film, pe minte. Pana a deveni omul simplu un fotograf simplu – trebuie sa treaca prin diverse forme si formule culturale, studiu individual, trairi, intrebari.

Despre asta este vorba in cartea Inot Sincron, aparuta la editura Diafragma 9. O lectura bazata pe experienta fotografica a cunoscutilor Voicu Bojan si Gicu Serban, primul editor, traducator si fotograf freelancer, cu aparitii in National Geografic Romania, Esquire Romania si Lens Work US, al doilea inginer programator, initiator sau colaborator la cateva proiecte importante precum: badorgood.com, fotomagazin.ro, punctum.ro.

Inot Sincron „scoate la iveala” situatii inedite ale celor doi autori, legate de fotografie sau de conceptul fotografic. O carte pe care o recomand datorita intamplarilor cateodata extrem de personale povestite cu sinceritate intr-un stil beletristic alert, placut, care te leaga.

Cu acceptul autorilor va redau cateva pasaje pe care le-am retinut. Aici este vorba de o situatie comuna multor fotografi, cand are loc un eveniment major in familie, nasterea unui copil, care necesita renuntarea partiala sau poate chiar totala, pentru o vreme, la fotografiat, fie ca este o meserie sau un hobby:

 

Marii fotografi sau marii comentatori de fotografie ne repeta aproape obsesiv ca fotografia este un mod de viata, si, daca esti de acord, mi-ar placea sa lasam pozele deoparte si sa discutam pe tema asta. In ultimul timp, viata mea s-a aglomerat, recunosc, intr-un mod fericit si, brusc, imi este mai greu sa pun mana pe aparat, sa ies, sa am rabdarea de a gasi momentul cand lucrurile sunt asezate asa cum ar trebui. Totusi, nasterea fetitei mele Nora imi deschide brusc alta lume, complet noua pentru mine, in care si fotografia isi va gasi pe undeva locul.Timpul meu liber dedicat fotografiei s-a vazut, pe neasteptate, insa, reorientat spre joaca. La fel, lecturile fotografice sunt, incet, inlocuite de lecturi despre bebelusi si „arta” cresterii copiilor. Oare cum pot sa ma numesc fotograf, fie el si amator, atata timp cat fac cu totul altceva, chiar daca, recunosc, o mare parte din timp mintea imi este ocupata cu idei legate de fotografie?

 

Sau un alt pasaj, sugestiv. Cunoscatorii stiu de ce:

 

Ma opresc asupra catorva chestiuni notabile din ultima saptamana (nota Academiei de Fotografie: cartea e scisa in perioada 2007-2010). // Am aflat, de pilda, ca in Romania sunt aproximativ 5 milioane de oameni, care detin aparate digitale. Treaba asta m-a pus pe ganduri. Incep sa pricep de ce Galeria Karousel nu prea vinde fotografie. Romania a devenit, cred, Noul Ierusalim, buricul fotografic al pamantului. Rectific, Romania a devenit buricul pamantului pentru orice.

 

Poate va place si:

 

Fotografia este o simpla extensie a privirii, una care incepe si se termina cu o singura interjectie: „Iata!” Cum se stie prea bine, fotografiem pentru ca lumea exista. Dar si pentru ca este plina de mister. Nu pentru ca e neaparat frumoasa sau buna, ci pentru ca este misterioasa. Fotografia este un vehicul imperfect menit sa ma transporte undeva catre miezul unui mister. Seamana intr-o anume masura cu momentul acela foarte bine surprins de C.S. Lewis din Narnia, cand copiii patrund in joaca printr-un banal sifonier plin de paltoane intr-o lume complet noua unde, sub un felinar inzapezit, ii asteapta un faun. Este un moment magic, cand totul devine, brusc, posibil. Un „ceva” se reseteaza pentru a face loc unui „altceva”.

 

Cum sa facem fotografii mai bune? – Se intreaba autorii cartii, si propun cateva solutii, din multitudinea carora le citez pe primele:

  • Integrandu-ne viata in fotografie si nu invers. Exersand zilnic, ca un muzician. Nu poti fi creativ 1/60 secunde o data la 2 zile, sperand intr-un noroc chior. Exista o iluzie a :”iesitului la pozat”, a creativitatii la comanda.
  • Invatand ce inseamna tehnic fotografia, cu toata terminologia ei. Un exercitiu bun consta in a lucra pe film, cu un aparat mecanic si obiectivul de 50mm, cel mai aproape de ochiul uman.
  • Studiind pictura, frecvantand istoria fotografiei. Invatand cat mai multe despre compozitie, subiect, rama.
  • Analizandu-i pe maestri. Cautand modele care ti se potrivesc. Intelegand de ce iti plac. Cunoscand povestea din spatele imaginilor semnificative.Participand la workshopuri sau seminarii. Trebuie alese cu grija. Nu intotdeauna cei mai buni fotografi sunt si cei mai buni profesori. Totusi, portofoliul instructorilor conteaza. La fel si abordarea.

 

Inot Sincron se afla in Biblioteca Academiei de Fotografie, la dispozitia cursantilor.

Decsrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

Bojan, Voicu

Serban, Gicu

Inot sincron, Un dialog despre Fotografie. Fluid, personal si fara imagini

Cluj-Napoca, Editura Aqua Forte, 2010

ISBN 978-973-7758-49-1

Lectura: Dumitru Dorian si Anton Horvath

Grafica: Razvan Andon

Tehnoredactarea: Kitty Bojan

Fotografia copertei: Cosmin Bumbut, Debrecen, 2010.

Editura Aqua Forte, Cluj Napoca / tel: 0264.433263 / 0744524855

www.diafragma9.ro

Pentru achizitonare: comenzi@aquaforte.com