Spre sfarsitul anului, vocile zvoneau noua camera Olympus OM-D E-M5 Mark II. Mai tarziu a aparut, am citit review-uri. O laudau… Spuneau despre calitatea constructiei, cel mai performant sistem de stabilizare, 40 megapixeli, viewfinder, ecran mobil, wifi, rezistenta la intemperii etc.

Trecea timpul, iar laudatorii erau tot mai multi. Cu timpul am ajuns sa mi-o doresc. Era un secret de-al meu pentru ca stiam ca nu am cum sa argumentez acasa ca vreau inca o camera. „Pai asta pe care o avem ce are? E noua! Nu-ti mai place? Nu tu ai ales-o?”, imi imaginam vorbele pe care mi-ar fi fost dat sa le aud. Sunt genul de om caruia, in viata asta, ii este frica doar de Dumnezeu si de sotie, asa ca am pastrat secretul pana acum.

Si ca spuneam de Dumnezeu, are El un mod de-a rezolva lucrurile si de-a le aranja in asa fel incat viata ramane permanent o surpriza. Ma suna Buia:
– Salut! Avem la test E-M5 Mark II. Te invit in studio.
– Serios?
– Cand vii?

Cu o seara inaintea sesiunii, Simion imi scrie in FB:
– Avem pentru E-M5 un obiectiv minunat! O sa-ti placa!
– Ce? Ce?
– Lasa, vezi maine.
Mi-am trecut mana prin barba si am murmurat ceva, nu-mi aduc aminte ce.

Aveam sa aflu ca era vorba despre Olympus M. Zuiko Digital ED 45mm f/1.8. Simi a avut dreptate, mi-a placut. 45 mm pe senzorul 4/3 echivaleaza cu 90 mm pe full frame. A fost cea mai potrivita alegere pentru incadrarea de la bust in sus, la o distanta de circa 2 metri fata de subiect.

In dimineata urmatoare eram in studioul Academiei de Fotografie cu 3 modele, makeup, lumini si modificatoare Profoto, fundal alb si fundal negru. La mine acasa, unde-mi fotografiez prietenii, exista doar fundal alb, asa ca am preferat fundalul negru.

Ana Maria, Raluca si Ruxandra au pozat, Magda s-a ocupat de make-up.
A, nu am spus: Sunt Florin, imi place sa fotografiez dar nu am experienta lucrului in studio. Nu am incercat sa ascund acest lucru si i-am rugat pe toti cei prezenti sa fie clementi si sa faca niste exercitii de respiratie din cand in cand. Chiar si asa, am auzit cuvintele: „Sunt cu nervii la pamant”.

Cand m-am pregatit pentru acest shooting am cautat sa stiu exact ce sa le cer modelelor, cum sa pun luminile sau cum sa incerc sa le fotografiez eu-l. Caut fotografia despre care subiectul, atunci cand o vede, spune: Asa sunt eu. Nu stiu daca am reusit vreodata, dar e dezideratul meu suprem in materie de fotografie.

Dincolo de asta, nu m-am pregatit deloc in ceea ce priveste lucrul cu camera. Olympus OM-D E-M5 Mark II m-a incurcat. E un obiect frumos. Arata foarte bine si e placut la atingere (aliaj de magneziu). Emana calitate, atat a materialelor cat si a constructiei. Priza este buna iar controalele principale sunt plasate acolo unde au mers degetele mele fara sa fi stiut dinainte unde trebuie sa mearga. E prima oara cand mi s-a intamplat asa ceva. Supriza a fost placuta.

Pe de alta parte, cand am vazut meniul, am fost zapacit. In primele 10 secunde am cautat cu privirea lucruri familiare. Apoi am incercat sa citesc fiecare linie de text insotita de pictograme. Meniul este stufos, probabil pentru ca functiile lui Olympus OM-D E-M5 Mark II sunt mai numeroase decat ale camerelor destinate in special profesionistilor. Sunt convins ca cei care au mai folosit camere Olympus nu vor trece prin ce am trecut eu. Oricum, dupa acomodare, totul devine floare la ureche.

Obisnuit fiind cu DSLR-urile, am folosit vizorul electronic. Acesta are peste 2 milioane de pixeli si, pe langa preview, poate afisa o multime de alte informatii. O desfatare! Un aspect important este ca a trebuit sa dezactivez intrarea camerei in stand-by deoarece, la prima atingere a shutter-ului dureaza cca 3 secunde pana cand imaginea apare in vizor.

Citisem ca bateria lui Olympus OM-D E-M5 Mark II dureaza cca 350 de cadre. Este motivul pentru care am inchis display-ul camerei. L-am folosit doar cand am modificat setarile.

Acesta este tactil iar lucrul care mi-a placut cel mai mult in utilizare a fost modul in care poti alege unul dintre cele 81 de puncte de focus: atingi ecranul. Altfel, rezolutie buna (peste 1 milion de pixeli) iar sistemul de „culisare” functioneaza ireprosabil.
Am tras peste 400 de cadre iar bateria nu a fost epuizata.

Micul Olympus M. Zuiko Digital ED 45mm f/1.8 focalizeaza rapid, precis, fara rateuri. Poate fi comparat cu obiective mult mai scumpe. Am folosit diafragme intre 4 si 8, astfel nu pot spune nimic despre calitatea imaginilor obtinute cu diafragma deschisa la maxim. La inspectia fotografiilor in computer, combinatia Olympus OM-D E-M5 Mark II + 45mm f/1.8 s-a dovedit castigatoare. Totul este sharp si detaliile sunt foarte bine inregistrate (de exemplu: textura/tesatura rochiei sau vinisoarele din ochi).

pe care am observat-o este rezistenta la flare. Pentru ca am fotografiat prea putin in studio nu am stiut care este pozitia perfecta a luminilor pentru efectele pe care le doream. La un moment dat am pus lumina pe fundal, in spatele modelului, dar modelul si-a schimbat pozitia iar flashul a intrat in cadru. Rezultatul este interesant.

Sesiunea de test cu Olympus OM-D E-M5 Mark II a fost intensa. Ca dovada, la final, Simion a oprit muzica. Nu am stiut ca am avut muzica tot timpul. In secundele alea mi-am dat seama ca am ascultat jazz.

Am apreciat cooperativitatea modelelor precum si calitatea machiajelor.

In ceea ce ma priveste, camera poate fi folosita cu succes in studio, dar, din teoria pe care am parcurs-o, ar putea fi un partener nedespartit in viata de zi cu zi a oricarui fotograf.

Mi-ar fi placut sa am ocazia sa testez cele 14 art filters disponibile si macar cateva dintre cele 24 scene modes.

Next time?!