In Romania exista foarte multi fotografi care nu fac nimic. Mai nimic! Si cu atat mai nimic cand e vorba de constientizarea sociala si culturala a sarmanilor autohtoni. Acest popor sarac, murdar moral, intoxicat politic are, pe ici, pe colo, cateva personalitati aparte. Nu stiu prin ce minune s-au conservat, au ramas neplecate in strainatate, ne-au ramas, frumos. Din maldarul de fotografi s-a gasit unul aparte, mult distins, care sa puna in lumina, la propriu si la figurat, frumusetea unor giganti cu renume international. Matei L. Buta este fotograful, Romani frumosi este proiectul. Academia de Fotografie aduce in prim plan un fotograf talentat si roadele acestuia. Sa-l ascultam…

Simion Buia: Cum ati ajuns la fotografie?

Matei L. Buta: La fotografie am ajuns inca din copilarie. A fost cazul clasic. De mic am fost fascinat de aparatul foto. Mecanismul lui mi se parea fascinant. Mai am si acum primul aparat, Zenitul tatalui meu. Parintii mei nu il mai foloseau, aparusera deja aparatele automate pe film. Dar mie tocmai de aceea imi placea Zenitul, pentru ca daca nu erai atent, ratai fotografia. Sau poate pentru ca daca erai foarte atent, realizai ceva ce acele aparate automate ale vremii, nu reuseau. La inceput astfel de rezultate apareau din greseala. Asa a fost cazul primului meu portret realizat in clasa a noua. Aveam o rola de film Azomures si cea mai frumoasa colega din clasa la dispozitie. Intre timp, amandoua s-au schimbat. Din tot filmul acela, am reusit un singur cadru care m-a captivat. Soarta face ca, la sfarsitul liceului imaginatia sa-mi fie furata de motociclism. Mi-am petrecut astfel mult timp pe doua roti hai-hui prin tara si prin lume. Tot asa l-am cunoscut si pe Razvan Voiculescu. Ne-a adus impreuna bucuria frumosului. Calatorind impreuna am simtit nevoia de a ma reapuca de fotografie. Zenitul isi daduse de mult duhul, asa ca am strans bani pentru primul meu DSLR. Pe atunci piata era la inceput si inca scumpa. Bucuros am fost cand am cumparat un canon 350D. De acolo, totul a inceput sa mearga de la sine.

SB: Cum si pe ce criterii ati inceput sa-i vedeti frumosi pe romanii fotografiati?

MB: Am sa raspund cu o mica poveste: in una din taberele de schi pe care le organizez i-am intrebat pe copii intr-o seara ce inseamna pentru ei un roman frumos. Raspunsurile copiilor cuprinsi intre 4 si 14 ani m-au uimit. Cu totii, fara exceptie au trecut peste frumusetea aparenta.

“Un roman frumos nu trebuie sa scuipe pe jos, nu trebuie sa injure, nu trebuie sa se poarte urat cu o fata, nu trebuie sa …” – copii au inteles instinctiv ceea ce multi dintre noi nu intelegem dupa multi ani de studii superioare. Totusi, eu sper ca persoana mai sus descrisa ar trebui sa fie un roman normal. Si cred ca frumos este acela care nu numai ca este o/un doamna/domn, dar mai face ceva … incearca sa fie bun in ceea ce face, dar lasa si ceva in urma. Astfel am incercat sa gasim oameni care prin activitatea lor au contribuit la patrimoniul cultural, material sau imaterial al tarii noastre. Am identificat o serie de domenii unde excelenta este necesara pentru o tara „sanatoasa”. Avem astfel reprezentanti a peste 15 domenii de activitate (muzica, pictura, dans, medicina, literatura, matematica, istorie, sport, film, samd…). Procesul de selectie a fost lung si dificil. Si cu siguranta, nu este gata! Am dorit initial sa avem un juriu care sa ne ajute in alegerile pe care le facem. Din pacate insa nu a fost cazul. Am primit mereu incurajari si laude la adresa proiectului dar ajutorul l-am gasit cu greu. Astfel am decis ca selectia sa o facem tot noi. Persoana aleasa trebuia sa fie un varf incontestabil in domeniu dar si un cetatean bun – un domn!

SB: Cati „Romani Frumosi” contine proiectul fotografic? Pe cine ati fotografiat pana acum si unde?

MB: Pana acum proiectul include 29 portrete. Am incercat in masura in care am putut sa cream imagini care sa captiveze publicul dar in acelasi timp sa spuna cat mai mult despre personajul din fotografie. Am fotografiat-o pe tanara Coco Popescu pe un ger teribil iarna la varful Omu si pe Nicu Covaci acasa la el pe coasta Spaniei. Am fotografiat in teatre, spitale, biblioteci, muzee, cinematografe, sali de sport, biserici chiar si in piata Romana. Am incercat sa nu dam prea multe detalii despre numele persoanelor fotografiate pana acum, dar va pot da cateva indicii. Este vorba de arhitectul roman care a proiectat cea mai inalta cladire din lume, din secolul 20; despre primul doctor roman care a efectuat un transplant de inima in 1964; de singurul cosmonaut roman, de omul care aduce cartea, despre creatorul “cercului artistilor disparuti” samd.

SB: Cand se intrezareste finalizarea demersului artistic si in ce va consta acesta?

MB: Finalizarea intregului demers nu o vad prea curand. Asta pentru ca mi-am dat seama destul de devreme ca acest proiect nu se poate limita doar la o prima editie. Acest efort este unul initial, dar el va merge mai departe. Mi-am dat seama pe masura ce avansam ca sunt mult mai multi “Romani Frumosi” decat ne asteptam. Iar mare parte dintre ei sunt necunoscuti publicului larg. Astfel proiectul va continua. Voi avea nevoie de o mica pauza – proiectul nu poate merge mereu cu motoarele turate la maxim, dar asta nu inseamna ca activitatea este complet oprita. Mai planific sedinte, mai gadesc detalii, doar nu la acelasi ritm. Oricum, pentru urmatorii patru ani, cu ajutorul lui Dumnezeu voi avea un alt mare proiect ce-mi va ocupa timpul. Cat despre sfarsitul primei etape… mici expozitii au avut loc deja in Constanta, Iasi, Cluj si Timisoara. Am incercat o abordare inedita. Am incercat sa starnim curiozitatea privitorilor in fiecare din aceste patru orase. In fiecare am expus sapte fotografii. In fiecare oras, alte sapte – toate in acelasi timp. A fost deci o expozitie concomitenta in patru mari orase ale tarii. Iar sub fiecare fotografie a fost o ghicitoare in loc de numele persoanei din imagine. Am provocat astfel publicul sa depuna un mic efort pentru a-i cunoaste. Iar in fiecare oras vizitatorii au avut oportunitatea de a castiga un portet serie limitata format 20×30. Vernisajul ce va aduce toate fotografiile laolalta va avea loc cel mai probabil la inceputul lunii ianuarie in Bucuresti. Nu stiu sigur insa toate detaliile. Sper sa iasa bine.

SB: Povestiti-mi, va rog, o situatie trista si una fericita – intamplate pe parcursul frumosului exercitiu fotografic romanesc.

MB: “Romani Frumosi” a fost un drum greu dar extraordinar de frumos pana acum. Am avut ocazia de a cunoaste si lucra cu o multime de oameni deosebiti si de a-mi face multi prieteni noi. Tot proiectul este o situatie trista si una fericita. Nenumarate au fost noptile nedormite din cauza grijilor dar si mai intense au fost momentele de bucurie de la sfarsitul fiecarei sedinte reusite. Cel mai bun exemplu este sedinta cu Coco Popescu de la Vf. Omu. Am urcat acolo impreuna cu tatal ei si Andrei, colegul meu cameraman. Era martie si zapada era pe alocuri de peste 2m. A fost un drum lung si chinuitor cu blituri si aparate in spate, prin vant si ceata. Tot chinul a fost insa rasplatit a doua zi de dimineata cand cerul s-a deschis si ne-a permis pret de 30 de minute sa facem fotografiile dorite. (Vezi filmuletul pe http://www.romani-frumosi.ro/despre-proiect/)

Poate cel mai trist am fost atunci cand a trebuit sa contramandam sedinte deja planuite, pe ultima suta te metri. S-a intamplat deja de doua ori, odata cu o seara inainte, iar a doua oara exact la inceputul sedintei. Punctul culminant trebuie sa fi fost pe 25 octombrie 2012 cand MSR a implinit 90 de ani. Impreuna cu echipa mea am fost acolo pentru a face portretul istoric al familiei regale.

SB: Aferim!