Nascuta in 1978, doamna din imagine a fost premiata cu Honorable Mention in Fine Art – Portrait category in cadrul International Photography Awards Competition (IPA). Academia de Fotografie ii promoveaza succesul.

 

Simion Buia: Pe site-ul personal apare: „Mishu Vass is a fine art photographer based in Romania.” M-ar bucura sa nuantati termenul de fine art, mai ales ca in Romania nu e cunoscut, neexistand fotografi si expozitii „fine art”.

Mishu Vass: Termenul este unul generos, acopera un spectru larg de lucrari, de la fotografia clasica, alb negru, de natura sau portret pina la prelucrarile digitale axate pe atmosfera (poezie vizuala). Intrucit fotografiile mele respecta, in majoritatea lor, aceste linii, am considerat firesc sa ma prezint astfel. Ma vad nevoita sa va contrazic, insa: in Romania exista fotografie fine art, am placerea sa vad zilnic la fotografi ca Emilian Chirila, Ioana Moldovan, Cristina Venedict si multi altii pe care ii apreciez foarte mult.

 

SB: Raspunsul dumneavoastra nu ma multumeste, nici nu ma lamureste. Doream sa aflu de la un roman ce intelege prin „fotograf fine art”, teama mea fiind ca multi nu inteleg nimic, dar „aplica” definitia de fine art pentru a epata! Dar sa incercam altceva: cum ati ajuns de la „fotografia simpla” la fine art?

MW: Nu am „ajuns”. Am fost dintotdeauna predispusa la acest gen, chiar daca multi ani nu l-am si practicat. Desi fotografiez din copilarie, cind intentia era – si atunci – ilustrarea unor idei/stari de spirit/concepte/povesti, realizarea efectiva a inceput sa se produca odata cu trecerea la digital, care este un mediu mult mai permisiv in acest sens.

SB: Pregatirea dumneavoastra in domeniul literaturii franceze si romane, respectiv masterul in literatura comparata pe care l-ati facut la Babes Bolyai – au deschis „unghiuri” de gandire fotografice inedite?

MV: Cred ca educatia ne influenteaza in mare masura, ne determina felul in care percepem lumea si pe cei din jurul nostru, felul in care (re)simtim ceea ce ni se intimpla. Iar eu nu sint o exceptie de la aceasta regula. Totusi nu as folosi termenul „inedit”. Traim intr-o lume in care nimic nu mai poate fi astfel, totul a fost deja, intr-un fel sau altul, spus, interpretat, ilustrat. Noutatea, daca exista, tine de inocenta ochiului care inregistreaza, pe de o parte, si de a celui care priveste, pe de alta. Esential – nu doar in fotografie – este sa pastram aceasta inocenta in raportarea noastra la exterior.

SB: IPA 2012 v-a premiat cu Mentiune la sectiunea Fine Art – Portrait. Cat de lung a fost drumul sa ajungeti aici?

MV: Nu mi-am propus sa ajung aici, prin urmare nu am „luptat” niciodata pentru acest gen de rezultate. Se intimpla deja de citiva ani niste nominalizari, mentiuni si premii (www.mishuvass.com/portfolio/awards/). S-au intimplat intr-un fel de la sine, odata cu participarile la concursuri. Decizia de a participa a venit dintr-o nevoie de verificare a propriului nivel; este, adesea, nevoie de ochi specializati, de o privire obiectiva, pentru a-ti confirma (sau nu) ceea ce crezi ca ai reusit sa faci. Atunci cind se intimpla, inseamna, desigur, mai mult decit o recunoastere. Inseamna ca ai transmis ceva lumii. E un sentiment placut care te ajuta sa vrei mai mult de la tine si te determina sa mergi mai departe, sa devii mai bun, sa iti clarifici mai mult mesajul, astfel incit cei la care ajunge sa aiba de cistigat, la rindul lor, un plus – de frumusete, de optimism, in ultima instanta – de umanitate.

 

SB: Va rog sa ne descrieti cum ati realizat fotografiile castigatoare?

MV: Totul a inceput cu o privire pe fereastra, intr-o zi de mai, anul acesta. In curtea vecina, o fetita inconjura cladirea, topaind, cu ursuletul in brate; din cind in cind se oprea si ii spunea ursuletului ceva doar de ei doi inteles. Am simtit singuratatea fetitei, o anumita doza de tristete, dar si bucuria ei secreta legata de libertatea pe care solitudinea i-o aducea. Mi-a amintit de mine la o virsta similara. Am fotografiat-o in citeva rinduri, apoi am prelucrat imaginile intr-un triptic despre singuratatea copiilor unici – o situatie obiectiva ce poate da nastere, mai tirziu, unor personalitati frumoase, profunde. Ulterior am aflat ca o stiam deja pe fetita. Este, intr-adevar, un copil unic. Si o personalitate frumoasa inca de pe acum. Iti multumesc, Maia.

SB: Multumesc si eu pentru interviu. Salutari Maiei!